~TraNda~
03-08-2017, 01:00 AM
<b>You have to register to ba able to see this link</b>
Multi ani au trecut de la lansarea originalului Prey, jocul stand mai bine de 11 ani in ciclul de dezvoltare, ba chiar avand niste trailere si build-uri total diferite de jocul pe care l-am incercat in ultimele zile. O evolutie sau o involutie? Ramane sa vedem daca acesti 11 ani au fost indeajuns pentru a livra un titlu senzational sau inca un joc gen Duke Nukem Forever.
Prey la baza este un joc manat exclusiv de naratiune. Un titlu care se conformeaza regulilor impuse de Arcane in trecut, reusind sa teasa o naratiune care se integreaza perfect cu gameplay-ul, aceste elemente existand intr-o simbioza aproape perfecta.
Inca din primele secunde, un individ care a incercat sau a jucat primul Prey o sa realizeze ca jocul se desfasoara intr-o alta lume, un univers alternativ daca doriti. Nu are legatura cu originalul, nici macar marginal, originile indiene si alte elemente din titlul precedent fiind indepartate.
Aici, lumea este una total diferita de realitatea prezentata in primul Prey, acest Pamant dezvoltandu-se total difertit de ceea ce stim noi ca fiind istoric corect. Aici, in acest univers, asasinarea lui Kennedy nu are sorti de izbanda, astfel presedintele supravietuitor decide sa investeasca masiv in programul spatial. Asa se face ca rasa umana intra in coliziune cu o rasa extraterestra ostila numita Typhoon, lucru care face USSR-ul si USA-ul sa isi dea mana si sa construiasca o noua baza orbitala spatiala numita Talos 1.
Evident ca lucrurile nu merg asa cum trebuie, statia este abandonata si preluata de o corporatie privata, din care face parte si eroul sau eroina noastra. Trece putin timp, lucrurile o iau razna inca o data, iar personajul nostru trebuie sa supravietuiasca pe statia orbitala. Standard pana aici am putea spune ca radacina narativa. Asa afli despre Neuromods, Plasmidurile din joc daca doriti, de posibilitatea de altera anumite abilitati, cercetarile pe care corporatia le-a facut pe Typhoon si lista continua. Este un joc care te tine in priza si iti ofera ceva de facut din punct de vedere nerativ, Prey reusind sa livreze un mediu complet deschis care nu doar iti ofera ore si ore de explorare, dar alegerile facute de tine impacteaza povestea, finalul tau putand sa fie diferit de al unui alt jucator.
Prey, propune un mediu open world, asta inseamna ca de cele mai multe ori o sa ai ce face si ce explora pentru a aduna si dramui resursele pe care jocul te pune sa le colectezi. Aceasta mica parte a lui Prey, este unul dintre cele mai importante aspecte. Resursele sunt la fel de importante precum abilitatile, mai ales dupa ce pui manuta pe o anumita grenada si incepi sa hordezi. Dupa ce ai facut asta, crafting-ul din joc o sa fie o mica problema. Asta pentru ca jocul te lasa sa transformi in material brut orice obiect din joc, putand sa il transfromi in consumabile, armura sau arme. Dar sa si upgradezi.
Nici arsenalul nu este rau. De la pistoale pana la chei franceze, cu trimitere la System Shock, jocul iti pune in brate un arsenal interesant si in egala masura functional. Totusi, limiteaza uzual armelor la doar patru, asta pentru ca pad-ul directional de pe console are doar patru butoane, in esenta fiind inca un titlu consolificat si adaptat pentru „o noua generatie”. Asta nu inseamna ca armele nu sunt distractive, unele dintre ele oferind si ceva distractie in timpul gameplay-ului, precum Gloo Gun, care iti poate ingheta inamicii, dar si o arbaleta, pentru Robin Hood-ul din noi.
Cu elemente de RPG, first persson shooter si survival, Prey iti pune la dispozitie si un baiat rau destul de inteligent, unul care s-ar putea sa nul il vezi venind, mai ales daca iei in considerare faptul ca extraterestrii in joc au capabilitati metamorfice. Mai simplu, cauta obiecte duplicate in camera, de cele mai multe ori unul dintre acestea este un inamic. puzzle-uri de acest gen fiind incluse la tot pasul.
O harta mare ca te lasa sa explorezi fiecare contlon al statiei orbitale. Asta nu inseamna ca trebuie sa te duci peste tot, unele zone fiind greu de accesat din cauza unor obstacole fizice, altele care tin exclusiv de progresia ta in joc. Astfel, daca nu esti pregatit pentru o noua sectiune a harti, te vei gasi destul de repede intr-o situatie limita. In care… te-ai bagat singur, pentru ca esti o pisica curioasa.
De mentionat si faptul ca statia orbitala este in continua schimbare, chiar daca ai mai fost intr-o camera, aceasta isi va schimba usor estetica si feeling-ul general, osciland de la liniste abisala, pana la camere care si-au schimbat layout-ul complet. Si daca asta nu este destul, poti sa iesi si in spatiu pentru a explora exteriorul statiei orbitale. Asta te poate ajuta sa scurtezi anumite portiuni din nivel.
Bine, nu este vorba doar de acestea. Prey propune o pleiada de puzzle-uri pe care jucatorul poate sa le rezolve dupa bunul plac. O alegere care exclude liniaritatea sau limitarea actiunilor, dar frustreaza putin, pentru ca uneori sunt metode care te pot scuti de portiuni intregi din joc. Precum iesitul in spatiu, element care iti permite sa traversezi distante sau camere alminteri inaccesibile, incercand sa scapi de extraterestrii. Orocotile spatiale care vin in diferite arome precum: Gaz toxic, electricitate, foc, piticanii si monstruazitati numite Nighmare Typhoon, goliatul jocului, care te urmareste activ intreg jocul, fiind un inamic destul de periculos. Mai simplu, Prey nu este un joc usor. Extraterestrii, fie ca discutam de Weavers, hibrizii dintre oameni si Typhoon, fie de restul inamicilor, sunt foarte bine ganditi, cu toate ca sunt momente in care ne-am dorit sa nu ii vedem ca ataca doar din fata.
Se pot trage multe paralele intre Bioshock si Prey, jocul imprumutand multe dintre elementele de meta gameplay din acesta. Una dintre acestea este optiunea de a implanta NuroMods, care in esenta iti schimba abilitatile in functie de tab-ul in care investesti. Scientist, Engineer sau Security, acestea fiind abilitati umane pe care le poti controla. Abilitatile extraterestre schimba cu totul gameplay-ul, acestra oferind o serie de puteri speciale, precum optiunea de a poseda un obiect spre exemplu. Aici lucrurile sunt mai complicate, jocul incercand sa te descurajeze activ sa le folosesti, asta pentru ca ori de cate ori folosesti un NeuroMod extraterestru, pierzi cate un pic din umanitate. In esenta, transformandu-te intr-un Typhoon, ceea ce iti va face aliatii sa te indentifice cu specia si sa te atace.
Totusi, confera o serie de abilitati unice, precum proiectarea de energie, atacuri telepatice sau transformare completa intr-un obiect. Mai mult, cu cat folosesti aceste abilitati si detii mai multe, cu atat mai vanat de Nightmare o sa fi, facand jocul si mai frustrant, dar intr-un mod placut.
Atmosfera si directia artistica parca combina ceva din Deus Ex, cu sentimentul de System Shock, la care se adauga o poveste pe care o poti termina intre 8 si 12 ore, in functie de cate side-questuri doresti sa termini. Te simti ca un soarece neajutorat ori de cate ori intri intr-o camera, iar pentru fanii Dark Souls, putem spune ca nivelul de dificultate al lui Prey s-ar putea sa-i atraga si pe acestia. Greu in draci, dar satisfacator atunci cand treci reusesti sa traversezi o portiune alminteri innacesibila, a statiei spatiale.
Te tine pe varful degetelor, iar arhitectura de nivel ajuta foarte mult. Cu toate ca spatiile nu sunt claustrofobice, uneori cel putin, iti lasa impresia ca esti urmarit, ca totul in jurul tau este un inamic, dar mai ales, iti impregneaza sentimentul ca esti… in spatiu. Alterneaza de la sub-statie orbitala de la alta mediul, asta este clar, de foarte multe ori reguli pe care in urma cu doar cateva minute le urmareai cu sfintenie, fiind brusc imposibil de aplicat in aceasta bucata noua de nivel.
Din nefericre, nimic nu este perfect, iar la capitolul dificultati tehnice ne-am lovit de cateva. Una dintre acestea este chiar un bug de save, care ne-a corupt toate salvarile. Asta ca sa nu mai enumeram freazze-uri de cateva secunde nejustificate pe PS4, asta inainte de patch sau frame drop-uri, pe un GTX 1080 sub 30 de cadre. Si asta in zone care nu ar trebuii sa taxeze atat de mult placa grafica sau procesorul. Totusi, cu un patch si cateva modificari in setarile jocului, cel putin pentru moment pe PC, multe dintre probleme au fost rezolvate. Asta nu scuteste jocul de problemele tehnice pe care le-a avut la lansare, motiv pentru care va sfatuim sa updatati jocul intr-un timp cat mai scurt.
Bine, arata frumos, se misca cat de cat bine si aduce aminte de o combinatie de Deus Ex cu Dark Souls First persson, dar cum e sunetul? La aceasta intrebare trebuie sa raspundem destul de simplu: Genial. Este de departe singurul joc care reuseste sa foloseasca elemente sonore intr-o maniera care sa iti faca parul si simturile sa se zbarleasca. De la linistea mormantala a spatiului, pana la micile fosnituri si troznituri din fundal, jocul propune o experienta auditiva captivanta, ba mai mult, extrem de bine mixata. Lucru pe care nu il putem spune despre dialoguri si muzica din joc din nefericire. Muzica in special, care nu este nici proasta, nici prost aleasa, doar ca se suprapune cu dialogul sau alte elemente narative importante in unele cazuri, facand cam greu sa intelegi ce se intampla pe ecran. Cat despre personaje.
In cazul personajului feminin, ne-a placut vocea, ba chiar putem spune ca este surprinzator de bine livrata. Nici cea masculina nu se lasa mai prejos, cu toate ca in unele momente actorul nu reuseste sa tranzmita prin dialog emotii, livrarea fiind cam… meh?! Iar restul de personaje sunt si ele cam in aceasi oala. Fie actorul isi da silinta, fie ai parte de o livrare salcie, aproape plictisita in unele meomente.
Prey…. 11 ani si ceva prins intr-un ciclu de dezvoltare aproape infinit… iar acum este pe PC-urile si consolele noastre. Ne-am asteptat la inca un Disohonored 2 cu probleme tehnice si o poveste cat de cat decenta. Am primit un joc de nota 8.5 la lansare si cu veleitati de 9, daca invata sa rezolve problemele pe PC. Un joc pe care o sa vrei sa il rejoci, un candidat la jocul anului si un titlu care ne-a tinut in priza. Prey merita cumparat fara doar si poate, indiferent ca esti fan RPG sau Shooter, incluzand cu succes elemente din alte genuri de joc si reusind sa puna cap la cap un titlu care le combina pe toate intr-o simbioza perfecta. Un joc greu, aproape perfect. Cel putin pentru noi.
<b>You have to register to ba able to see this link</b>
Multi ani au trecut de la lansarea originalului Prey, jocul stand mai bine de 11 ani in ciclul de dezvoltare, ba chiar avand niste trailere si build-uri total diferite de jocul pe care l-am incercat in ultimele zile. O evolutie sau o involutie? Ramane sa vedem daca acesti 11 ani au fost indeajuns pentru a livra un titlu senzational sau inca un joc gen Duke Nukem Forever.
Prey la baza este un joc manat exclusiv de naratiune. Un titlu care se conformeaza regulilor impuse de Arcane in trecut, reusind sa teasa o naratiune care se integreaza perfect cu gameplay-ul, aceste elemente existand intr-o simbioza aproape perfecta.
Inca din primele secunde, un individ care a incercat sau a jucat primul Prey o sa realizeze ca jocul se desfasoara intr-o alta lume, un univers alternativ daca doriti. Nu are legatura cu originalul, nici macar marginal, originile indiene si alte elemente din titlul precedent fiind indepartate.
Aici, lumea este una total diferita de realitatea prezentata in primul Prey, acest Pamant dezvoltandu-se total difertit de ceea ce stim noi ca fiind istoric corect. Aici, in acest univers, asasinarea lui Kennedy nu are sorti de izbanda, astfel presedintele supravietuitor decide sa investeasca masiv in programul spatial. Asa se face ca rasa umana intra in coliziune cu o rasa extraterestra ostila numita Typhoon, lucru care face USSR-ul si USA-ul sa isi dea mana si sa construiasca o noua baza orbitala spatiala numita Talos 1.
Evident ca lucrurile nu merg asa cum trebuie, statia este abandonata si preluata de o corporatie privata, din care face parte si eroul sau eroina noastra. Trece putin timp, lucrurile o iau razna inca o data, iar personajul nostru trebuie sa supravietuiasca pe statia orbitala. Standard pana aici am putea spune ca radacina narativa. Asa afli despre Neuromods, Plasmidurile din joc daca doriti, de posibilitatea de altera anumite abilitati, cercetarile pe care corporatia le-a facut pe Typhoon si lista continua. Este un joc care te tine in priza si iti ofera ceva de facut din punct de vedere nerativ, Prey reusind sa livreze un mediu complet deschis care nu doar iti ofera ore si ore de explorare, dar alegerile facute de tine impacteaza povestea, finalul tau putand sa fie diferit de al unui alt jucator.
Prey, propune un mediu open world, asta inseamna ca de cele mai multe ori o sa ai ce face si ce explora pentru a aduna si dramui resursele pe care jocul te pune sa le colectezi. Aceasta mica parte a lui Prey, este unul dintre cele mai importante aspecte. Resursele sunt la fel de importante precum abilitatile, mai ales dupa ce pui manuta pe o anumita grenada si incepi sa hordezi. Dupa ce ai facut asta, crafting-ul din joc o sa fie o mica problema. Asta pentru ca jocul te lasa sa transformi in material brut orice obiect din joc, putand sa il transfromi in consumabile, armura sau arme. Dar sa si upgradezi.
Nici arsenalul nu este rau. De la pistoale pana la chei franceze, cu trimitere la System Shock, jocul iti pune in brate un arsenal interesant si in egala masura functional. Totusi, limiteaza uzual armelor la doar patru, asta pentru ca pad-ul directional de pe console are doar patru butoane, in esenta fiind inca un titlu consolificat si adaptat pentru „o noua generatie”. Asta nu inseamna ca armele nu sunt distractive, unele dintre ele oferind si ceva distractie in timpul gameplay-ului, precum Gloo Gun, care iti poate ingheta inamicii, dar si o arbaleta, pentru Robin Hood-ul din noi.
Cu elemente de RPG, first persson shooter si survival, Prey iti pune la dispozitie si un baiat rau destul de inteligent, unul care s-ar putea sa nul il vezi venind, mai ales daca iei in considerare faptul ca extraterestrii in joc au capabilitati metamorfice. Mai simplu, cauta obiecte duplicate in camera, de cele mai multe ori unul dintre acestea este un inamic. puzzle-uri de acest gen fiind incluse la tot pasul.
O harta mare ca te lasa sa explorezi fiecare contlon al statiei orbitale. Asta nu inseamna ca trebuie sa te duci peste tot, unele zone fiind greu de accesat din cauza unor obstacole fizice, altele care tin exclusiv de progresia ta in joc. Astfel, daca nu esti pregatit pentru o noua sectiune a harti, te vei gasi destul de repede intr-o situatie limita. In care… te-ai bagat singur, pentru ca esti o pisica curioasa.
De mentionat si faptul ca statia orbitala este in continua schimbare, chiar daca ai mai fost intr-o camera, aceasta isi va schimba usor estetica si feeling-ul general, osciland de la liniste abisala, pana la camere care si-au schimbat layout-ul complet. Si daca asta nu este destul, poti sa iesi si in spatiu pentru a explora exteriorul statiei orbitale. Asta te poate ajuta sa scurtezi anumite portiuni din nivel.
Bine, nu este vorba doar de acestea. Prey propune o pleiada de puzzle-uri pe care jucatorul poate sa le rezolve dupa bunul plac. O alegere care exclude liniaritatea sau limitarea actiunilor, dar frustreaza putin, pentru ca uneori sunt metode care te pot scuti de portiuni intregi din joc. Precum iesitul in spatiu, element care iti permite sa traversezi distante sau camere alminteri inaccesibile, incercand sa scapi de extraterestrii. Orocotile spatiale care vin in diferite arome precum: Gaz toxic, electricitate, foc, piticanii si monstruazitati numite Nighmare Typhoon, goliatul jocului, care te urmareste activ intreg jocul, fiind un inamic destul de periculos. Mai simplu, Prey nu este un joc usor. Extraterestrii, fie ca discutam de Weavers, hibrizii dintre oameni si Typhoon, fie de restul inamicilor, sunt foarte bine ganditi, cu toate ca sunt momente in care ne-am dorit sa nu ii vedem ca ataca doar din fata.
Se pot trage multe paralele intre Bioshock si Prey, jocul imprumutand multe dintre elementele de meta gameplay din acesta. Una dintre acestea este optiunea de a implanta NuroMods, care in esenta iti schimba abilitatile in functie de tab-ul in care investesti. Scientist, Engineer sau Security, acestea fiind abilitati umane pe care le poti controla. Abilitatile extraterestre schimba cu totul gameplay-ul, acestra oferind o serie de puteri speciale, precum optiunea de a poseda un obiect spre exemplu. Aici lucrurile sunt mai complicate, jocul incercand sa te descurajeze activ sa le folosesti, asta pentru ca ori de cate ori folosesti un NeuroMod extraterestru, pierzi cate un pic din umanitate. In esenta, transformandu-te intr-un Typhoon, ceea ce iti va face aliatii sa te indentifice cu specia si sa te atace.
Totusi, confera o serie de abilitati unice, precum proiectarea de energie, atacuri telepatice sau transformare completa intr-un obiect. Mai mult, cu cat folosesti aceste abilitati si detii mai multe, cu atat mai vanat de Nightmare o sa fi, facand jocul si mai frustrant, dar intr-un mod placut.
Atmosfera si directia artistica parca combina ceva din Deus Ex, cu sentimentul de System Shock, la care se adauga o poveste pe care o poti termina intre 8 si 12 ore, in functie de cate side-questuri doresti sa termini. Te simti ca un soarece neajutorat ori de cate ori intri intr-o camera, iar pentru fanii Dark Souls, putem spune ca nivelul de dificultate al lui Prey s-ar putea sa-i atraga si pe acestia. Greu in draci, dar satisfacator atunci cand treci reusesti sa traversezi o portiune alminteri innacesibila, a statiei spatiale.
Te tine pe varful degetelor, iar arhitectura de nivel ajuta foarte mult. Cu toate ca spatiile nu sunt claustrofobice, uneori cel putin, iti lasa impresia ca esti urmarit, ca totul in jurul tau este un inamic, dar mai ales, iti impregneaza sentimentul ca esti… in spatiu. Alterneaza de la sub-statie orbitala de la alta mediul, asta este clar, de foarte multe ori reguli pe care in urma cu doar cateva minute le urmareai cu sfintenie, fiind brusc imposibil de aplicat in aceasta bucata noua de nivel.
Din nefericre, nimic nu este perfect, iar la capitolul dificultati tehnice ne-am lovit de cateva. Una dintre acestea este chiar un bug de save, care ne-a corupt toate salvarile. Asta ca sa nu mai enumeram freazze-uri de cateva secunde nejustificate pe PS4, asta inainte de patch sau frame drop-uri, pe un GTX 1080 sub 30 de cadre. Si asta in zone care nu ar trebuii sa taxeze atat de mult placa grafica sau procesorul. Totusi, cu un patch si cateva modificari in setarile jocului, cel putin pentru moment pe PC, multe dintre probleme au fost rezolvate. Asta nu scuteste jocul de problemele tehnice pe care le-a avut la lansare, motiv pentru care va sfatuim sa updatati jocul intr-un timp cat mai scurt.
Bine, arata frumos, se misca cat de cat bine si aduce aminte de o combinatie de Deus Ex cu Dark Souls First persson, dar cum e sunetul? La aceasta intrebare trebuie sa raspundem destul de simplu: Genial. Este de departe singurul joc care reuseste sa foloseasca elemente sonore intr-o maniera care sa iti faca parul si simturile sa se zbarleasca. De la linistea mormantala a spatiului, pana la micile fosnituri si troznituri din fundal, jocul propune o experienta auditiva captivanta, ba mai mult, extrem de bine mixata. Lucru pe care nu il putem spune despre dialoguri si muzica din joc din nefericire. Muzica in special, care nu este nici proasta, nici prost aleasa, doar ca se suprapune cu dialogul sau alte elemente narative importante in unele cazuri, facand cam greu sa intelegi ce se intampla pe ecran. Cat despre personaje.
In cazul personajului feminin, ne-a placut vocea, ba chiar putem spune ca este surprinzator de bine livrata. Nici cea masculina nu se lasa mai prejos, cu toate ca in unele momente actorul nu reuseste sa tranzmita prin dialog emotii, livrarea fiind cam… meh?! Iar restul de personaje sunt si ele cam in aceasi oala. Fie actorul isi da silinta, fie ai parte de o livrare salcie, aproape plictisita in unele meomente.
Prey…. 11 ani si ceva prins intr-un ciclu de dezvoltare aproape infinit… iar acum este pe PC-urile si consolele noastre. Ne-am asteptat la inca un Disohonored 2 cu probleme tehnice si o poveste cat de cat decenta. Am primit un joc de nota 8.5 la lansare si cu veleitati de 9, daca invata sa rezolve problemele pe PC. Un joc pe care o sa vrei sa il rejoci, un candidat la jocul anului si un titlu care ne-a tinut in priza. Prey merita cumparat fara doar si poate, indiferent ca esti fan RPG sau Shooter, incluzand cu succes elemente din alte genuri de joc si reusind sa puna cap la cap un titlu care le combina pe toate intr-o simbioza perfecta. Un joc greu, aproape perfect. Cel putin pentru noi.
<b>You have to register to ba able to see this link</b>