Evul Mediu a intrat n mentalul colectiv ca o perioadă barbară, necivilizată n care majoritatea oamenilor trăiau n mizerie, iar nobilii se purtau ca fiarele cu supușii lor. Deși imaginea este grav denaturată, unul dintre motivele care-i explică persistența este inventivitatea investită n descoperirea și utilizarea metodelor de tortură.
Tortura nu a fost inventată n Evul Mediu, iar utilizarea ei continuă pnă astăzi, chiar dacă omul modern și privește cu nedisimulat dispreț strămoșii medievali.

Tortura care apare și n Pulp Fiction

n celebrul film Pulp Fiction (1994), regizat de Quentin Tarantino, un personaj l amenință pe un altul cu expresia Im gonna get medieval on your ass, care ntr-o traducere aproximativă nseamnă voi deveni medieval cu fundul tău, și amintește că asta implică o pereche de clești și o flacără oxihidrică.


Expresia nu a fost inventată de Tarantino, primele consemnări ale utilizării ei, cu referire la un tratament care presupune suferințe fizice atroce, datnd din anii 70.
n Evul Mediu, tortura nu s-a manifestat ca o dezlănțuire animalică de violență. Utilizarea ei era codificată detaliat de către juriști, iar circumstanțele n care cineva era torturabil erau stabilite cu rigoare.
Strict juridic, erau trei tipuri de tortură, iar cei mai ghinioniști puteau să treacă prin toate. Primul era interogatoriul preparatoriu n care călăul ncerca să determine victima să-și mărturisească faptele astfel nct condamnarea la moarte să fie certă. Confesiunea nu nsemna finalul torturii fiind urmată de interogatoriul definitiv n care ți se cerea să spui numele complicilor. n al treilea rnd, survenea execuția care, deseori, echivala cu o procedură complexă de chinuire a condamnatului.


Ordalia, loteria la care pierzi chiar și cnd cștigi

Ordalia era un mijloc de probare a nevinovăției celor suspectați de o anumită faptă. Era folosită ncă de vechile popoare germanice, dar n Evul Mediu s-a diversificat ca mijloc de probă. Astfel, suspectul trebuie să țină n mnă un fier ncins sau să-și scufunde mna n apă opărită.
Judecătorul i punea o mănușă peste mna rănită, pe care aplica un fel de sigiliu, iar după o anumită perioadă, mănușa era scoasă. Dacă rana dădea semne de cicatrizare, era semn al inocenței. Dacă supura, nefericitul era dovedit drept culpeș. De aici vine expresia, a băga mna n foc care, n romnă, a intrat pe filieră franceză.
Și mai sinistră era varianta apei reci, aplicată suspectelor de vrăjitorie. Acestea erau aruncate n apă rece sfințită n prealabil (de multe ori, un ru). Dacă nu mai ieșeau la suprafață, erau nevinovate, deși moarte. Dacă pluteau, erau scoase din apa rece pentru ca apoi să fie trimise să se ncălzească pe rugul la care erau condamnate pentru pact cu Necuratul.

Vrăjitoare aruncată n apă n proba ordaliei


De unde a nvățat CIA waterbordingul

Folosirea apei n tortură nu a fost inventată de agenții CIA la Guantanamo sau n locurile de detenție mpnzite prin lume. Spre deosebire de americani, care utilizează o batistă udă pusă pe fața celui interogat pentru a produce senzația de sufocare, călăii medievali aveau proceduri mult mai sofisticate. Foloseau un fel de macara prin care deținutul era băgat n apă cu capul n jos și apoi ridicat, avnd grijă astfel ca apa să nu ajungă n plămni. n schimb, puneau un căluș n gura victimei pentru ca acesta să nu poată respira adnc nainte de a fi băgat n apă.
O altă metodă consta n introducerea unei plnii pe gtul victimei prin care era turnată suficient de multă apă nct stomacul și intestinele să se umfle și să apese asupra cutiei toracice inducnd senzația de sufocare. Dibăcia călăului era ca nu cumva decesul să survină nainte ca victima să facă mărturisiri complete.

Apă turnată pe gtlejul victimei/ Ilustrație din lucrarea Praxis Rerum Criminalium

Pnă la CIA, tortura prin intermediul apei a mai fost utilizată de către Gestapo, de către francezi n timpul războiului de independență din Algeria și de către vietnamezi mpotriva prizonierilor americani.


mblnzirea scorpiei

Pe lngă acuzațiile grave, precum vrăjitoria sau erezia, oamenii din Evul Mediu erau nevoiți să trateze și chestiuni mai triviale, precum femeile certărețe.
Pentru acestea a fost inventată scripca scorpiei. Astfel, femeile cu gura mare erau puse n obezi astfel nct minile să le fie prinse ntre două bucăți de lemn n fața capului, prins și el tot n obezi. Poziția devenea n timp foarte dureroasă.

Scripca scorpiei, expusă la Oberhausmuseum din Passau

n cazurile cnd două persoane depășeau limita ntr-o ceartă era folosită scripca dublă, prin care erau prinși unul n fața altuia și rămneau n acea poziție pnă cnd și reglau diferendul.

Scripca dubla/ Muzeul torturii din Freiburg im Breisgau


Două tipuri de ardere pe rug

Arderea pe rug era socotită drept finalul unei proceduri judiciare, nsă rugul era construit n funcție de comportamentul celui condamnat la moarte. Recunoașterea vinei și penitența publică nu te scăpa de rug, dar acesta era făcut cu lemne ude, așezate fără spații pentru circulația aerului astfel nct să iasă un fum gros care asfixia victima nainte ca flăcările să-i cuprindă trupul. Pentru cei care și clamau inocența pnă la final, lemnele erau uscate și puse astfel nct aerul să pătrundă printre ele ca să stimuleze arderea. De data asta, victima murea arsă de vie.

Execuția Ioanei dArc/ pictură de Hermann Stilke (1843)

Deosebit de crudă a fost execuția lui Dzsa Gyrgy, conducătorul secui al unei răscoale n Regatul Ungariei (1514), cunoscut n Romnia cu numele de Gheorghe Doja. După ce revolta a fost suprimată, nobilul, care era suspectat că vrea să uzurpe coroana Sfntului Ștefan, a fost executat fiind pus pe un tron de fier ncins, iar pe cap i s-a pus o coroană, de asemenea incandescentă.

Execuţia lui Gheorghe Doja


Tehnici de smulgere a membrelor: estrapada și tragerea pe roată

Estrapada a fost o invenție a Inchiziției din Spania, preluată rapid și de către sistemul judiciar din Franța, unde a fost abolită abia n 1776. Victima era legată cu minile la spate de o frnghie trecută printr-un scripete. După ce era ridicată n aer, i se dădea brusc drumul, dar căderea era oprită cu puțin nainte ca nefericitul să atingă pămntul cu picioarele. Șocul provoca dizlocarea minilor din umeri, nsoțită de o durere atroce. Uneori, erau atrnate și greutăți de picioare pentru ca șocul opririi bruște să fie și mai mare.

Estrapada/ stampă de Jacques Callot

Tragerea pe roată era utilizată att ca mijloc de anchetă judiciară, ct și ca procedeu de execuție. Consta ntr-o scară sau masă pe care era ntinsă victima. n Franța i se spunea șevalet. Minile și picioarele i erau legate cu frnghii fixate la celălalt capăt de roți (mai exact, niște cilindri) care era răsucite astfel nct provocau dizlocarea membrelor. n cazurile extreme, victimele cștigau n nălțime pnă la 15 centimetri, asta n cazul n care un călău nepriceput nu le smulgea cu totul. Uneori, pe masă erau puse lame ascuțite pentru amplificarea suferințelor.

Șevalet n Turnul Londrei


N-ai dreptul să nu spui nimic

n filmele polițiste deseori auzim cnd i se spune unei persoane arestate de către polițiști că you have the right to remain silent (ai dreptul să nu spui nimic). n practica judiciară, acest drept este o achiziție recentă. n Evul Mediu, o persoană nu putea fi judecată dacă nu-și clama fie nevinovăția, fie vinovăția. Pentru o justiție ct de ct funcțională, s-a decis ca cei care rămneau muți la interogatorii să fie făcuți mai cooperanți prin ceea ce francezii numeau peine forte et dure (pedeapsa grea și dură). Astfel, suspectul era ntins pe pămnt și gradual i se puneau greutăți pe corp pnă cnd devenea mai locvace și spunea dacă se simte vinovat sau nu.

Ilustrație din Malefactors Register

n epoca reginei Elizabeth I, Margaret Clitherow și-a dat duhul avnd greutăți puse pe trupul ei care totalizau 356 de kilograme. Era suspectată că ar fi ascuns n locuința sa preoți catolici. Refuzul ei de a pleda ntr-un fel sau altul era legat de faptul că dacă ar fi pledat, iar apoi ar fi fost condamnată, averea ei ar fi fost confiscată de către Coroană, iar copiii ei ar fi devenit martori la proces, existnd posibilitatea ca aceștia să fie torturați pentru a mărturisi. Clitherow este celebrată astăzi ca martir al Bisericii romano-catolice.


Supliciul cumplit al trădătorilor și regicizilor

n mod previzibil, trădarea și uciderea sau tentativa de asasinat asupra monarhilor era pedepsită cu moartea, nsă execuția putea dura ore ntregi, condamnatul fiind chinuit n feluri greu de suportat.
Două asemenea execuții au rămas consemnate n istorie. n 1326, Hugh Despenser cel Tnăr a fost executat pentru naltă trădare. Acesta fusese favoritul și amantul regelui Angliei Edward II (1307-1327). Nevasta regelui, Isabelle de Valois, s-a pus n fruntea unei conjurații care a dus la ntemnițarea regelui și execuția sngeroasă a lui Despenser, după ritualul rezervat cazurilor de naltă trădare.
A fost trt gol pe străzile Londrei și apoi spnzurat, dar a fost cobort din ștreang nainte să-și dea duhul. Organele sexuale i-au fost tăiate și arse pe loc, iar măruntaiele i-au fost scoase cnd ncă mai trăia. La final, membrele i-au fost smulse din ncheieturi, iar trupul i-a fost descăpățnat.

Supliciul lui Hugh Despenser/ Imagine dintr-un manuscris al Cronicii lui Jean Froissart

Nici regele nu a avut o soartă mai bună. Pentru a asigura succesiunea la tron a fiului ei, Edward III, despre care mulți contemporani susțineau că era zămislit prin adulter, Isabella a dispus asasinarea regelui ntemnițat. Conform unui zvon care circula n epocă, pentru a nu fi vizibile semnele asasinatului, lui Edward II i s-a introdus n anus un fier nroșit.


Calvarul lui Damiens

O altă execuție terifiantă a fost cea a lui Robert-Franois Damiens care n 1757 a ncercat să-l asasineze pe regele Franței Louis XV. Supliciul este relativ cunoscut publicului fiind descris n detaliu n celebra lucrare a lui Michel Foucault, Surveiller et punir.
Pentru execuția lui Damiens, au fost aduși 16 călăi din ntreaga Franță, mulți dintre ei fără să mai fi avut experiența smulgerii membrelor, fapt ce va prelungi agonia nefericitului. Pentru dezmembrarea efectivă, au fost aduși patru cai costelivi pe care s-au aburcat niște călăreți beți. Dar nainte de smulgerea membrelor, lui Damiens i s-a ars cu sulf mna cu care a ncercat să ia viața monarhului.

Damiens n fața judecătorilor/ Gravură de epocă

Dezmembrarea a mers prost, condamnatul fiind chinuit timp de mai bine de două ore, deoarece călăii nu au fost n stare să dizloce minile și picioarele din ncheieturi astfel nct caii să le smulgă mai ușor. La căderea nopții, judecătorii au permis tăierea tendoanelor pentru a grăbi sfrtecarea.
Bietul Damiens, care a avut ghinionul unei constituții fizice foarte robuste, a murit doar după ce i-a fost smuls și ultimul membru, mna dreaptă. Calvarul său a provocat atta interes nct balcoanele clădirilor din Place de Greve, locul execuției, au fost nchiriate pe sume frumușele. Unele balcoane erau att de pline, nct o persoană a murit după ce a căzut de la etaj peste alți doi oameni care au murit și ei.